Un maestru înţelept avea patru discipoli care îi depăşeau pe ceilalţi. Într-o zi, cei cinci, s-au întâlnit, iar maestrul i-a vorbit primului discipol: - Spune-mi, ce vezi tu, atunci când priveşti lumea? - Văd cruzime. Planeta este violentată. Lumea se ascunde de adevăr. Peste tot sunt aruncate materiale contaminate. Pulberi otrăvitoare şi ploi acide cad din ceruri. Junglele sunt distruse şi este distrus şi stratul de ozon. Există atâta ignoranţă şi egoism. Lumea are nevoie de o corecţie radicală. Maestrul i-a răspuns: - Ai dreptate, îţi voi da numele de Corecţie, fiindcă tu, prin modul de a privi lucrurile, te-ai angajat într-o lume plină de nevoi. Maestrul i-a adresat aceiaşi întrebare, celui de-al doilea discipol: - Spune-mi, tu ce vezi, atunci când priveşti lumea? Cel de-al doilea discipol i-a răspuns: - Maestre, eu văd deşertăciune. Nu se poate face nimic pentru a schimba condiţiile din lume, deşi unii regretă şi cer schimbare. Cu toate acestea, lumea este condamnată de acţiunile oamenilor. Ştiinţele ne învaţă că s-au născut prea mulţi oameni, a fost făcută deja prea multă distrugere, se alocă prea puţini bani ştiinţei pentru a putea ajuta în mod corespunzător şi există prea puţină grijă faţă de etică şi valoare. Criminalitatea se extinde, iar familiile se destramă. Legea este o cauză pierdută. - Şi tu ai dreptate, îţi voi da numele de Justiţiar, pentru indignarea ta faţă de o lume coruptă, dincolo de orice posibilitate de îndreptare, în timp ce suferinţa inimii tale este durerea. Vei ajunge cunoscut pentru cuvintele tale, iar lucrarea ta îţi va exprima tristeţea inimii. Maestrul şi-a întors privirea către cel de-al treilea discipol al său. - Iar tu ce vezi? - Eu văd o lume care are nevoie de restabilirea legii. Eu nu cred că speranţa este pierdută. Eu sunt încurajat de cuvintele fraţilor mei, fiindcă şi ei recunosc nevoia de schimbare. Simt, cu convingere, dorinţa de schimbare a omenirii. O cârmuire bună este conducerea de către oameni şi pentru oameni. Schimbarea se poate realiza prin aplicarea legii şi o guvernare înţeleaptă. Masele vor urma acţiunile corecte şi atitudinea justă a cârmuitorilor lor. Factorul schimbării există, iar el este reprezentat de lege şi cei de la cârmuire. - Şi tu ai dreptate. Te voi numi Cârmuitorul, deoarece cuvintele tale îţi plăsmuiesc percepţiile şi devin lecţiile pe care le predai altora. De aceea, tu te vei angaja într-o activitate legată de lege şi ordine, prin cârmuire. În cele din urmă, maestrul i-a adresat aceiaşi întrebare celui de-al patrulea discipol: - Iar tu, ce vezi? - Maestre, eu nu văd decât miracole. Viaţa e un miracol. Îl văd pe Dumnezeu în întreaga Creaţie. Simt frumuseţea Iubirii în parfumul florilor, în zâmbetul unui copil, în pasiunea îndrăgostiţilor şi în strălucirea stelelor. Când privesc lumea, misterele ei se dezvăluie. Fiecare îşi dezvăluie frumuseţea cu veneraţie şi reverenţă. Ştiu că toate lucrurile sunt bune şi că fiecare dintre ele exprimă binele propriu, aşa cum ştiu să facă cel mai bine pentru momentul respectiv. Ştiu că ceea ce spun fraţii mei se referă la iluzie, fiindcă doar eternitatea este reală. Nu le voi da putere gândurilor despre lipsuri, limitare sau nevoie, fiindcă ceea ce ne trebuie se află aici, dar trebuie descoperit, recunoscut şi acceptat de către fiecare dintre noi. Nu doresc altceva decât să-i dăruiesc lumii înfăţişarea care mi s-a dezvăluit mie. Prin aceşti ochi, cu simţurile mele modeste, inima mea bate mai repede, când sunt martorul spendorii vieţii. Maestrul a zâmbit, înainte de a grăi: - Iar ţie, discipolul meu cel ales îţi voi da numele Adevăr, pentru viziunea ta asupra adevărului, iar răsplata acestuia este realitatea care ţi se relevă. Tu vei merge printre oameni ca să-i înveţi, inspirat fiind de ceea ce vezi, fiindcă aşa percepi tu lumea şi toate posibilităţile se află în această pace. Tu vei fi cunoscut de către toţi oamenii, după aceste veşminte ale păcii şi seninătăţii. Maestrul, adresându-se tuturor, a adăugat aceste cuvinte: - Fiecare dintre voi este binecuvântat cu propria-i viziune. Lumea vi se va revela, exact aşa cum o priviţi! Veţi cunoaşte lumea prin intermediul viziunii voastre asupra ei. Pentru fiecare dintre voi, realitatea va lua forma viziunii voastre. Veţi trăi viaţa conform propriei percepţii asupra ei!
Sursa: http://drumuricatretine.wordpress.com
