Saturday, February 15, 2014

Trăind în iad


Iadul nu este un loc mitic, cu o locaţie neprecizată, în care ajung cei ce încalcă legi şi reguli, reale sau imaginare.
Iadul nu este un loc.
Iadul este într-o mulţime de locuri, răsfirate pe întreg pământul. Pentru că iadul nu este un loc colectiv, ci unul foarte personal.
Fiecare om abuzat şi persecutat, al cărui corp a fost mutilat sau al cărui suflet a fost zdrobit prin suferinţă, fiecare femeie violată sau umilită, fiecare copil a cărui inocenţă a fost călcată în picioare, au experimentat viaţa în iad aici, pe pământ.
Fiecare persoană nevoită să suporte discriminarea sau denigrarea, fiecare persoană silită, prin ignoranţă, răutate sau nepăsare, să se retragă într-o realitate proprie alterată sau chiar imaginară, din cauza unei neputinţe fizice sau mentale, toţi aceştia, au fost deja în iad.
Fiecare dintre ei locuieşte deja într-o bucăţică de iad.
Pentru fiecare dintre ei, iadul înseamnă a-şi aminti fără putinţa de a schimba ceva. Înseamnă a vieţui fără a trăi.
Nu te mira, dragă prietene, dacă vei găsi locuri de iad şi în vile somptuoase, în penthouse-uri sau apartamente de lux, în care îşi duc viaţa oameni ce poartă masca fericirii. Nu te mira să găseşti în aceste iaduri figuri angelice, cu obraji rozalii şi bucle blonde, sau vindecători ce au găsit panaceul, maeştri care au găsit „calea”, preoţi sau predicatori care te ameninţă pe tine cu propriul lor iad.
Pentru fiecare dintre ei, iadul înseamnă a desena cu propria mimică o faţă fericită, aşezată peste goliciunea dinlăuntru. Înseamnă teama de a ieşi din rânduri, teama de a nu fi aliniat la cerinţele de moment ale „sistemului”. Înseamnă neputinţa de a ieşi dintr-o viaţă asemenea unei capcane de lux, care nu îi va omorî niciodată dar care nu le va permite niciodată să zboare pentru a se simţi pe ei înşişi.
În genialitatea sa, Dante a intuit că toţi cei ce locuiesc în iadul lor personal au lăsat afară până şi cea din urmă resursă: speranţa.
Aşadar, dragă prietene, pentru mulţi dintre semenii noştri, iadul este un loc real.
Aici, în această viaţă, pe acest pământ.
***
Ce crezi, cine sau ce îi păzeşte pe aceşti oameni pentru ca să nu poată ieşi de acolo?

Sursa: http://lataifascuradu.wordpress.com