Povestea furnicii care muncea cu plăcere 🐜

 

👇👇👇

Se spune că era odată o furnică ce venea în fiecare dimineață veselă la muncă. Îi plăcea ce făcea, muncea cu drag și spor și, mai ales, era fericită.
Șeful, Leul era suprins că furnica lucrează așa de bine fără să fie supravegheată. I-a venit o idee: dacă furnica producea așa de mult singură, fără să fie supravegheată sigur va produce și mai mult dacă va avea un șef direct.

Așa a fost angajat Gândacul. Acesta avea experiența în supravegherea muncitorilor și era cunoscut pentru faptul că scria niște rapoarte excelente. Prima decizie a Gândacului a fost să instaleze un ceas de pontaj. Apoi, și-a dat seama că avea nevoie și de o secretară ca să-l ajute să scrie rapoartele lui minuțioase. Astfel, a angajat pe Păianjen.
Păianjenul avea grijă de arhive și răspundea la telefon.
Leul era foarte mulțumit de munca Gândacului, rapoartele lui erau excelente, așa că i-a spus că și-ar dori și rapoarte de producție și analize ale trendului pentru a le putea folosi în ședințele viitoare.

Gândacul și-a luat munca în serios, așa că i-a cerut Leului un computer de ultimă generație, imprimantă modernă și un angajat care să se ocupe de departamentul de IT. Așa a fost angajată Musca.
Între timp, Furnica care demult venea la muncă cu plăcere și era tare productivă a ajuns să semneze tot felul de rapoarte zilnice și să participe la ședințe lungi și plictisitoare care îi luau cea mai mare parte din timpul de lucru.
Leul a considerat că mai are nevoie de o persoană care să se ocupe de departamentul unde lucra Furnica. Astfel a fost angajată Cicada.

Cicada, în prima zi de lucru și-a cumpărat un scaun ergonomic și un covor pentru biroul ei nou. A doua zi a cerut un computer și un asistent personal pentru a putea face planul de optimizare a muncii și bugetului.
Departamentul unde lucra Furnica a ajuns un loc extrem de trist. Nimeni nu mai lucra cu drag și spor, iar stresul afecta productivitatea.
Leul a observat că în departamentul unde lucra Furnica a scăzut productivitatea așa că a angajat Bufnița, un expert ce va veni cu soluții ce creștere a productivității.
Bufnița a analizat ce a analizat și la sfârșit a ajuns la concluzia că departamentul furnicii are prea mulți angajați.
Ghiciți pe cine a concediat Leul?
Pe furnică! Pentru că era un angajat cu o atitudine negativă și îi lipsea motivația.

Plimbarea regelui

În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.
Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale
regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau
picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost
stâncos şi dificil.
Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din
întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă
sumă de bani.
Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să
cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu
care să vă acoperiţi picioarele”.
Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu
care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala:
Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor. Mai bine întoarce-ţi privirea către tine, şi investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată uşor.

Dar dacă te “echipezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

Jadul lui Pienho

În China antică , în satul Chu trăia un om numit Pienho. Într-o zi acesta a găsit un jad brut în munții Chu.
L-a luat acasă și în dimineața zilei următoare l-a dus împăratului Wu.
Împăratul a chemat un giuvaergiu să îl evalueze.

- ,, Este o piatră obișnuită ” , a spus giuvaergiul. Împăratul, crezând că Pienho este un mincinos, a poruncit să i se taie piciorul stâng.

Când împăratul Wu a murit și a urmat la tron împăratul Wen, Pienho s-a prezentat iarăși la împărat care a chemat și el un giuvaergiu să-și spună părerea cu privire la jadul găsit.
- ,, Este doar o piatră ” a spus acesta.
Împăratul , considerându-l și el pe Pienho un escroc și un mincinos , a poruncit să i se taie și piciorul drept.

Împăratul Wen a murit și Chung a devenit împărat. Pienho , cu jadul în mâini, a cerut să fie dus la poalele munților și a plâns acolo trei zile și trei nopți până ce lacrimile i s-au transformat în picături de sânge.
Auzind aceasta, împăratul a trimis pe slujitorii săi să afle motivul, zicând:
-,, Sunt mulți oameni nenorociți în lume; pentru ce plângi cu atâta amar? ”
- ,, Nu mă mâhnește pierderea picioarelor mele , a răspuns Pienho , ci faptul că acest jad a fost numit o simplă piatră și pentru că un om drept a fost considerat necinstit. Aceasta mă întristează ”.

Atunci împăratul a poruncit unui giuvaergiu să șlefuiască piatra și s-a dovedit că era jad. De aceea l-au numit ,, Jadul lui Pienho ”.


Noi , creștinii ortodocși, nu suntem mânioși că unii oameni sunt atei. Nici faptul că mulți din frații noștri suferă persecuții în țările guvernate de atei nu constituie durerea noastră cea mai adâncă.
Inimile noastre se frâng pentru că giuvaerul credinței este considerat fără valoare și că acesta nu este recunoscut.
De aceea am scris aceste rânduri.

Sursa: Richard Wurmbrand - Dovezi ale existenței lui Dumnezeu

Musca și Albina

​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​
Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în lume .

Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?”, iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost ea.

Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte.

Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria, în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii, zambilele, trandafirii şi crinii.

Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni albinelor.

Cei care se aseamănă cu muștele, găsesc răul în orice și sunt preocupați de el.

Aceștia nu văd binele din jurul lor.

Dar cei ce se aseamănă cu albinele, nu văd decât binele, oriunde s-ar uita.

Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri bune şi pozitive, oriunde s-ar uita, orice li s-ar spune şi prin oricâte ar trece vor gândi într-o manieră optimistă.

SA FITI ALBINUTE!

(Părintele Paisie Aghioritul)

Introducere în creatologie

Când eram tânăr și liber și imaginația mea nu avea limite, visam să schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam și deveneam mai înțelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, așa că am hotărât să privesc mai puțin departe și anume, să îmi schimb doar țara. Dar și ea părea să fie de neclintit. În amurgul vieții, într-o ultimă încercare disperată , am încercat să îmi schimb doar familia, pe cei apropiați mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama că, dacă m-aş fi schimbat pe mine mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aș fi schimbat familia și prietenii. Încurajat și însuflețit de ei, aș fi găsit putere să îmi fac țara mai bună și, cine știe, poate chiar aș fi schimbat lumea. 

 ( Anca Munteanu - Introducere în creatologie )