Un om care se simţea veşnic împovărat de greutăţile vieţii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viaţa mi-e un chin!
Maestrul luă o mână de cenuşă şi o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată , bună de băut, pe care-l avea pe masă, spunând:
- Acestea sunt suferinţele tale. Toată apa se tulbură şi se murdări. Maestrul aruncă apa, luă o altă mână de cenuşă la fel cu cea dinainte, i-o arătă omului nostru, se apropie apoi de fereastră şi o aruncă în mare. Cenuşa se împrăştie într-o clipă, iar marea rămase la fel de curată ca înainte.
- Vezi?, îl lămuri înţeleptul. “În fiecare zi trebuie să alegi între a fi un pahar cu apă sau marea.”
Prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete şovăitore, prea multe minţi nepricepute şi braţe închise. Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul ! Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconştientă, ci adevaratul curaj, care în faţa fiecărei probleme spune liniştit:”Există cu siguranţă o soluţie pe undeva, iar eu o voi găsi .”
… iar când în viaţa ta există momente în care te plângi de starea jalnică în care se află lumea, societatea sau când eşti tentat(ă) să arăți acuzator spre alţii, răspunde-ţi la o singură întrebare:
“Sunt parte din problemă sau din soluţie?”
(adaptare dupa un text de Bruno Ferrero)
