Teoria fără practică este nefolositoare. Practica fără teorie este oarbă.

 

   Odată, un tânăr profesor făcea o călătorie pe mare. Era un om foarte educat, cu multe titluri după numele său, dar avea puţină experienţă de viaţă. În echipajul corabiei pe care călătorea, exista un bătrân marinar analfabet. În fiecare seară, marinarul obişnuia să meargă în cabina tânărului profesor, să-l asculte cum vorbeşte despre diverse subiecte. Era foarte impresionat de ştiinţă tânărului. Într-o seară, pe când marinarul se pregătea să plece din cabină, după mai multe ore de conversaţie, profesorul îl întreabă:
 - Bătrâne, ai studiat geologia?
 - Ce-i asta, domnule?
 - Ştiinţa pământului.
 - Nu, domnule, n-am fost la nicio şcoală, la nici un colegiu. N-am studiat nimic, niciodată.
 - Bătrâne, ţi-ai pierdut un sfert din viaţă.
   Cu o faţa lungă, bătrânul marinar ieşi: ,,Dacă o persoană aşa de învăţată spune asta, trebuie să fie adevărat", se gândi el. ,,Mi-am pierdut un sfert din viaţă !" În seara următoare, iarăşi, pe când marinarul se pregătea să iasă din cabină, profesorul îl întreabă:
 - Bătrâne, ai studiat oceanografia?
 - Ce-i asta, domnule?
 - Ştiinţa mării.
 - Nu, domnule, n-am studiat nimic, niciodată.
 - Bătrâne, ţi-ai pierdut jumătate din viaţă.
   Cu o față şi mai lungă, marinarul plecă : ,,Mi-am pierdut jumătate din viaţă; aşa spune acest învăţat.
În seara următoare, tânărul profesor îl chestionează din nou pe bătrânul marinar:
 - Bătrâne, ai studiat meteorologia?
 - Ce-i asta, domnule? N-am auzit niciodată de ea.
 - Ei bine, ştiinţa vântului, a ploii, a vremii.
 - Nu, domnule. Aşa cum v-am mai spus, n-am fost la nicio şcoală. N-am studiat nimic, niciodată.
 - N-ai studiat ştiinţa pământului pe care trăieşti; n-ai studiat ştiinţa mării pe care îţi câştigi traiul, n-ai studiat ştiinţa vremii pe care o înfrunţi în fiecare zi? Bătrâne, ţi-ai pierdut trei pătrimi din viaţă.        Bătrânul marinar s-a simţit foarte nefericit ,,Acest învăţat spune că mi-am pierdut trei pătrimi din viaţă! Într-adevăr, înseamnă că mi-am pierdut trei pătrimi din viaţă".
    Ziua următoare fu rândul bătrânului marinar. El veni alergând la cabina tânărului şi strigă:
 - Domnule profesor, aţi studiat înotologia?
 - Înotologia? Ce vrei să spui?
 - Ştiţi să înotaţi domnule?
 - Nu, nu ştiu să înot.
 - Domnule profesor, v-aţi pierdut toată viaţa! Corabia s-a lovit de o stânca şi se scufunda. Cei care ştiu să înoate pot ajunge la ţărmul apropiat, dar cei care nu ştiu să înoate se vor îneca. Îmi pare aşa de rău, domnule profesor; într-adevăr, v-aţi pierdut viaţa.

Poţi studia toate ,,ologiile" din lume, dar dacă nu înveți înotologia, toate studiile tale sunt inutile. Poţi citi şi scrie cărţi despre înot , poţi dezbate aspectele lui teoretice subtile, dar cum o să te ajute asta, dacă refuzi să intri tu însuti în apă? Trebuie să înveţi să înoţi.

Sursa: William Hart ARTA DE A TRAI 

Schimbarea

                 

- Gata! spuse discipolul. De mâine, mă voi schimba! Voi fi mai atent, mai harnic, voi face mai mult sport, voi citi mai mult, voi face mult mai puține greșeli… Începând de mâine, voi fi alt om.
- Nu te vei schimba, spuse învățătorul, continuând, liniștit, să-și bea ceaiul.
- De ce credeți așa? Veți vedea, de mâine, voi fi altcineva.
- Dacă ți-ai fi dorit să te schimbi cu adevărat, te-ai fi schimbat chiar în această clipă…

Ce alegi ?

Un om care se simţea veşnic împovărat de greutăţile vieţii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viaţa mi-e un chin!
Maestrul luă o mână de cenuşă şi o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată , bună de băut, pe care-l avea pe masă, spunând:
- Acestea sunt suferinţele tale. Toată apa se tulbură şi se murdări. Maestrul aruncă apa, luă o altă mână de cenuşă la fel cu cea dinainte, i-o arătă omului nostru, se apropie apoi de fereastră şi o aruncă în mare. Cenuşa se împrăştie într-o clipă, iar marea rămase la fel de curată ca înainte.
- Vezi?, îl lămuri înţeleptul. “În fiecare zi trebuie să alegi între a fi un pahar cu apă sau marea.”

Prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete şovăitore, prea multe minţi nepricepute şi braţe închise. Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul ! Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconştientă, ci adevaratul curaj, care în faţa fiecărei probleme spune liniştit:”Există cu siguranţă o soluţie pe undeva, iar eu o voi găsi .”
… iar când în viaţa ta există momente în care te plângi de starea jalnică în care se află lumea, societatea sau când eşti tentat(ă) să arăți acuzator spre alţii, răspunde-ţi la o singură întrebare:
“Sunt parte din problemă sau din soluţie?”

(adaptare dupa un text de Bruno Ferrero)

Lauda şi critica

Pe învățător îl întrebară:
- Care om are mai mult succes: cel care are o părere bună despre sine, sau cel care întotdeauna este nemulțumit de sine însuși și are tendința de a se critica?
- Atât lauda cât și critica te pot abate din drumul corect, răspunse bătrânul. Omul lucid niciodată nu are o părere bună sau rea despre sine și nici nu se lasă influențat de părerile celorlalți despre el. Un om îți aruncă în ochi noroi, altul îți aruncă în ochi praf de aur. În ambele cazuri, îți va fi afectată vederea…

Viaţa ca o cafea bună

În vizită la fostul profesor. Elevii de altădată erau acum oameni maturi, cu familii, cu slujbe bune.

Din când în când, îşi găseau timp să-l viziteze pe bătrânul dascăl care le fusese diriginte în liceu şi de la care învăţaseră multe lecţii de viaţă.

Profesorul le oferi tuturor cafea, dar într-un mod neobişnuit. Aduse ceşti de mai multe feluri, al căror număr îl depăşea pe cel al foştilor lui elevi. 

Unele erau din porţelan fin, altele din ceramică mai grosolan lucrată, unele erau ciobite, altele nici nu mai aveau coadă.

Profesorul îşi invită musafirii să se servească singuri cu cafeaua aburindă dintr-un ibric. Fiecare îşi alese o ceaşcă, iar pe tavă rămaseră cănile ciobite şi mai urâte.

Profesorul îşi turnă şi el cafea şi le spuse foştilor lui elevi: „Vedeţi voi, aţi fost foarte atenţi când v-aţi ales cănile de cafea. Şi asta pentru că aveţi impresia că o cafea e mai bună băută într-o ceaşcă scumpă. În realitate gustul cafelei nu depinde de vasul în care o beţi. Şi viaţa e ca o cafea bună. Profesia banii, cariera, maşina, poziţia in societate sunt ca ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viata, dar nu sunt VIAŢA însăşi. Savuraţi cafeaua şi nu ceştile!”

În acest fel profesorul le-a mai predat elevilor săi de altădată o lecţie.

Omul împlinit nu e cel care are multe, ci cel care ştie să se bucure de ceea ce are.

Sursa: http://drumuricatretine.wordpress.com