Anunţ important

Subsemnatul, vă aduc la cunoştinţă intenţia irevocabilă de a demisiona oficial din funcţia de adult pe care o deţin acum abuziv.
După o analiză detaliată a situaţiei, m-am hotărât să mă retrag şi să preiau atribuţiile unui copil de şase ani, cu toate drepturile şi îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunţat cu prea mare uşurinţă.
Vreau să desenez cu cretă colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oamenii maturi şi importanţi spre serviciu, şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă.
Vreau să fiu mândru de trotineta mea cea roşie, fără să mă interseze cât costă asigurarea pe anul viitor.
Vreau să cred sincer că bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca.
Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonadă în mână şi cu ochii la norii pufoşi care aleargă pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulţii nu fac la fel.
Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă. Atunci când tot ce ştiam se rezuma la cele şapte culori, cinci poezii, zece cifre şi vocea mamei care mă chema la masă când nu îmi era foame.
Vreau înapoi, atunci când nu îmi păsa de cât de puţine lucruri ştiam, pentru că nici nu ştiam cât de puţine ştiam.
Vreau să cred, ca odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpăra cu preţul unei îngheţate la pahar.
M-am maturizat prea mult şi nici nu mai ştiu când m-am trezit mare. A fost cu siguranţă un abuz şi îmi cer iertare.
Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit : războaie şi purificări etnice, copii abuzaţi şi copii murind de foame, divorţuri, droguri în licee, prostituţie, justiţie coruptă, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, fraţi învrăjbiţi fără bani, ură, bârfă.
Am aflat despre materialism nedialectic şi mame denaturate, care îşi vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbaţi, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împăraţii bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinţilor tineri, căsătoriţi cu prinţese câştigate în urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii când mi se părea că tot ce ţi se putea întâmpla mai rău în lume era să nu fii ales în echipa lui Menică repetentul, atunci când jucam fotbal în spatele şcolii?
Vreau să mă reîntorc la vremea când toţi copiii citeau cărţi folositoare, când muzica era neotrăvită, când televiziunea era pentru ştiri şi emisiuni de familie, fără sex explicit şi violenţă implicită la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripeţiile echipajului "Speranţa", navigând cu "Toate pânzele sus" şi pe mama citindu-mi despre Iosif şi fraţii săi.
Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericit!
Promit solemn că, imediat ce o să-mi reiau atribuţiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile căţărându-mă în copaci, călărind bicicleta vărului Cristi şi citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba injghebată din ramuri şi frunze de fag, în spatele grădinii.
Îmi iau angajamentul că nu o să îmi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apă, gunoi, cablu Tv şi Internet, asigurări pentru maşini, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarbâ netăiată, computerul virusat şi faptul că maşina a început să vrea la mecanic.
Vă asigur că nu o să fiu pus în încurcătură atunci când o să fiu întrebat: "Ce-o să te faci când o să creşti mare?", deoarece acum ştiu: vreau să fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să dorm şi să-l visez pe Florin Piersic -Harap Alb, gata cu ştirile despre terorişti, bombe şi căderi de avioane.
Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserică, gata cu hernia de disc, păr grizonat, ochelari pierduţi, medicamente scumpe şi dinţi de porţelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din funcţia de ADULT. Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, nobleţea vorbelor, o lume a cuvântului dat şi respectat, a dreptăţii, a păcii, a viselor împlinite, a imaginaţiei înnobilate, a îngerilor buni şi a omului după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu.
Vreau să am iarăşi şase ani şi jumătate. Fiţi voi mari şi importanţi, şi ocupaţi, şi îngrijoraţi. Eu vreau să cresc MIC!

Autor necunoscut

Îngerul păzitor

Într-o zi copilul i-a spus Lui Dumnezeu:

-Aşa se zvoneşte că mâine mă trimiţi pe pământ, dar cum voi trăi acolo, pentru că sunt aşa mic şi neajutorat?

Dumnezeu i-a răspuns aşa: 

-Din mulţimea de îngeri ţi-am ales unul special pentru tine. Te va aştepta şi va avea grijă de tine.
-Dar a spus copilul, aici în Rai nu fac altceva decât să cânt şi să zâmbesc. De asta am nevoie să fiu fericit!

Dumnezeu aşa i-a vorbit: 

-Îngeraşul tău îţi va cânta în fiecare zi. Şi-i vei simţi dragostea, şi vei fi fericit .
-Şi, a spus copilul, cum îi voi înţelege pe oameni din moment ce nici nu le cunosc limba?

E foarte simplu, a spus Dumnezeu, îngeraşul tău te va învăţa cele mai dulci şi mai frumoase cuvinte ce poţi învăţa vreodată şi te va învăţa cu răbdare şi sârguinţă să vorbeşti.

Copilul s-a uitat la Dumnezeu şi i-a spus: 

-Şi ce fac dacă vreau să vorbesc cu tine?

Dumnezeu i-a zâmbit copilului şi i-a spus: 

-Îngeraşul tău îţi va împreuna mâinile şi te va învăţa să te rogi.

Copilul a spus: 

-Aşa am auzit că pe pământ sunt oameni răi. Cine mă va ocroti?

Dumnezeu a îmbrățișat copilul şi i-a zis: 

-Îngeraşul te va ocroti, chiar şi cu preţul vieţii!

Copilul s-a uitat foarte trist  zicând: 

-Dar mereu voi fi trist pentru că nu te voi vedea.

Dumnezeu a îmbrățișat copilul: 

-Îngeraşul mereu îţi va vorbi despre mine şi îţi va arăta calea spre mine, cu toate că eu voi fi lângă tine mereu.

Atunci pacea s-a restabilit în Rai, dar se puteau auzi deja vocile de pe Pământ.

Copilul în grabă a întrebat: 

-Dumnezeule, dacă eu totuşi trebuie să plec acum, spune-mi te rog măcar numele îngeraşului meu!

Dumnezeu a răspuns: 

-Numele îngeraşului nu este important... Dar tu îi vei spune pur şi simplu : "MAMA" !

(autor necunoscut)

Din înţelepciunea Zen

Un maestru Zen stătea pe malul unui râu şi medita. În apropiere, un om bogat, cu stare, se plimba pe malul râului. Din neatenţie, bogătaşul s-a împiedicat de o piatră şi a căzut în râu. Neştiind să înoate, a fost repede înghiţit de ape. Un pescar care se afla în preajmă a văzut ce s-a întâmplat şi a sărit imediat în ajutorul omului, reuşind să-l scoată la suprafaţă. Au ajuns cu bine pe mal şi după ce şi-a revenit din sperietură, bogătaşul a scos un bănuţ de aramă şi i l-a dat pescarului, drept mulţumire pentru că l-a salvat. Văzând acest lucru, mulţimea care între timp se adunase pe malul râului a început să protesteze vehement la adresa bogătaşului, pentru că îl răsplătise pe inimosul şi curajosul pescar doar cu un bănuţ de aramă. În acest moment, maestrul s-a oprit din meditaţie, şi întorcându-se spre mulţime a zis:

-Nu trebuie să fiţi supăraţi pe el , deoarece el este singurul în măsură să aprecieze cât valorează viaţa lui.


Sursa:
http://lataifascuradu.wordpress.com

Orbul şi ziaristul

 

Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare şi o plăcuță de lemn pe care scria cu cretă albă: “Vă rog, ajutați-mă, sunt orb". Un ziarist trecu şi văzu foarte puțini bani în pălărie. Fără să ceară voie, luă plăcuța, o întoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului şi plecă. Spre seară ziaristul se întoarse pe același drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerșea. Acum pălăria lui era plină de bancnote şi monede. Orbul recunoscu pașii ziaristului şi îl întrebă dacă el este cel care i-a rescris plăcuța şi ce anume scrisese. Ziaristul răspunse: "nimic care să fie în neconcordanță cu anunțul dumitale, doar că exprimat cu alte cuvinte” şi surâzând își continuă drumul. Orbul nu a aflat niciodată ce scrisese ziaristul, însă noul lui anunț spunea: “Astăzi e primăvară în Paris, şi eu nu o pot vedea". 

De multe ori când lucrurile nu ne reușesc așa cum am dori, e o idee bună să schimbăm strategia!

sursă necunoscută

Unicul defect al Femeii!

Pe vremea când Dumnezeu a creat femeia și era cea de-a șasea zi în care lucra din greu, a apărut un înger și a spus: "De ce-i dedici atâta timp acestei creaturi?" Iar Dumnezeu a răspuns: "Ai văzut lista specială pe care am făcut-o pentru ea?" "Trebuie să fie complet lavabilă, dar nu din plastic, să aibă peste 200 de părți mobile, toate substituibile, să poată funcționa cu Cola light și resturi alimentare, să poată ține patru copii în poală în același timp, să aibă un sărut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgâriat la o inimă frântă și va face toate acestea cu doar două mâini." Îngerul a fost uimit de cerințe. "Doar două mâini? Nu se poate! Și ăsta e modelul standard? Dar e prea multă muncă pentru o singură zi. Mai bine așteaptă până mâine să-ți sfârșești lucrul." "Ba n-o să aștept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atât de puțin până să desăvârșesc această făptură care îmi este atât de aproape de inimă. Deja se poate vindeca singură atunci când este bolnavă și, pe deasupra, poate munci până 18 ore pe zi." Îngerul s-a apropiat și a atins femeia. "Dar, Doamne, ai făcut-o atât de moale." "Da, este moale", a încuviințat Dumnezeu, "dar am făcut-o și puternică. Nici n-ai idee câte poate suporta sau îndeplini." "O să poată gândi?" a mai întrebat îngerul. Și Dumnezeu a răspuns: "Nu numai că va putea gândi, ci chiar să găsească soluții și să negocieze." Atunci, îngerul a observat ceva și, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. "Oops, se pare că din modelul ăsta se prelinge ceva. Ți-am spus eu că încerci să pui prea multe în el." "Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrimă", l-a corectat Dumnezeu. "Pentru ce e lacrima?" întrebă îngerul. "Lacrima este modul ei de a-și exprima bucuria, tristețea, durerea, dezamăgirea, iubirea, singurătatea, deznădejdea și mândria." Îngerul a rămas impresionat. "Doamne, ești un geniu, te-ai gândit la toate! Femeia este cu adevărat uimitoare." Și așa și este! Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbați. Îndură necazuri și cară greutăți, întrețin fericirea, iubirea și bucuria. Zâmbesc când ar vrea să țipe. Cântă când ar vrea să plângă. Plâng când sunt fericite și râd când sunt nervoase. Luptă pentru ideile în care cred. Se revoltă în fața nedreptății. Nu acceptă un refuz când au convingerea că există o soluție mai bună. Trăiesc în lipsuri pentru ca familia lor să poată avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietenă speriată. Iubesc necondiționat. Plâng de fericire când copiii lor excelează și se bucură când prietenii obțin premii. Sunt fericite când află despre o naștere sau o nuntă. Li se frânge inima când le moare un prieten. Suferă când le moare cineva din familie și totuși sunt tari atunci când cred că nu le-a mai rămas putere. Știu că o îmbrățișare și un sărut pot vindeca o inimă frântă. Femeile există în toate formele, dimensiunile și culorile. Ar conduce mașina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ți-ar trimite un e-mail ca să știi cât de mult țin la tine. Inima unei femei este cea care face lumea să se învârtă. Aduc bucurie, speranță si iubire. Sunt pline de compasiune și au idealuri și își susțin moral prietenii și familia. Femeile au lucruri esențiale de spus și totul de oferit. 

ȘI, TOTUȘI, DACĂ AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CĂ UITĂ CÂT DE MULT VALOREAZĂ.


Sursă necunoscută.